brut. reinițiere prin peisaj e un proiect ce vizează transferul ideilor din planul textual în cel al construcției vizuale și invers, într-o mișcare circulară ce augmentează sensurile. Poemele scrise de Angelica Stan sunt declanșatorul unui proces cvasi-autonom de interogare și producție vizuală realizat de Andra Panait, păstrând intactă cheia majoră a demersului. Structurat în patru secvențe poetice, lucrarea are ca temă centrală riscul muzeificării gestului artistic atunci când el este fals interpretat și etichetat de societate. Proiectul redă gradual un ciclu de descompunere/vulnerabilizare/reconectare/incluziune, apelând la memorie și mecanisme onirice pentru a accesa ecosistemele creației autentice. Poemele pun în scenă un brutalism care neagă sistemele anchilozante ale lumii actuale, refuzând simulacrele și lipsa de empatie. Pentru a se salva, artistul reinițiază procesul de identificare a sensului, într-un nou peisaj, integrator și recuperator.
brut. reinitiation through landscape is a project that aims to transfer ideas from the textual plane to visual construction, and vice versa, in a circular motion that increases the meanings. The poems written by Angelica Stan are the trigger for a quasi-autonomous process of interrogation and visual production realized by Andra Panait, keeping intact the major key of the approach. Structured in four poetic sequences, the work has as central theme the risk of museifying the artistic gesture when it's misinterpreted and labeled by society. The project gradually reproduces a cycle of decomposition/ vulnerability/ reconnection/ inclusion, using memory and dream mechanisms to access the ecosystems of authentic creation. The poems stage a brutalism that denies the ankylosing systems of today's world, refusing simulacra and the lack of empathy. To self-saving, the artist relaunch a process of meaning's identification in a new integrating and recovering landscape.
